Remember NaspaRau

…e cel care, printre altele, a scris acest articol(salvat de mine printr`un colt de DVD, in urma cu un an de zile).www.nasparau.com era adresa lui.intre timp, site`ul a murit si n`am mai auzit nimic de el.daca stiti pe unde se ascunde, lasati un mesaj.va implor.

” Mergând astăzi să cumpăr pâine, atenţia mi-a fost atrasă de un fapt în totalitate banal, dar care dintr-o dată a reuşit să mă pună pe gânduri. Magazinul tocmai primea marfă (pâine), iar din interiorul maşinii de transport răzbăteau spre exterior prea cunoscutele, prea greţoasele şi prea toxicele note muzicale ale unei manele. Cum am spus, nu era ceva deosebit… până la urmă toţi transportatorii ascultă manele. O fi ceva conexiune mistică între mitocănia la volan, dispreţul pentru vieţile pietonilor şi a celorlalţi şoferi, coeficientul de inteligenţă scăzut specific unui şofer profesionist, şi preferinţa pentru manele.

Dar de data asta era deosebit, pentru că mi-am dat seama că acolo, în acea incintă metalică, era pâinea pe care o voi mânca eu, şi care era expusă unei radiaţii constante de unde sonore toxice, a căror efect nociv asupra consumatorilor se va simţi probabil peste vreo 20 de ani! Acum îmi pare rău că nu am luat numărul maşinii, pentru că dacă peste 20 de ani copii mei (care acum sunt doar în stare de proiect) se vor dovedi nişte pramatii alcoolice şi leneşe aş fi avut pe cine da în judecată.

Faptul că suntem în postul Crăciunului m-a făcut să am o nouă revelaţie. Este vorba de PÂINE! Ştiţi voi… pâine, trupul lui Isus? Păi animalele alea pe două picioare care ascultă manele în vecinătatea pâinii nu-şi dau seama că unele din pâini ar putea conţine chiar urechile Mântuitorului?

Şi acum că am făcut o mică introducere în minunata lume a manelelor, să vorbim un pic despre extraordinarul gest de originalitate comis de ProTV de ziua lor de naştere, care, pentru profani, mai este şi ziua naţională a României. Poate că unii dintre voi sunt chinuiţi de aceleaşi febre creatoare ca şi gaşca de babuini supuşi unor intervenţii chirurgicale de înfrumuseţare care au petrecut pe cinste în acel studio, şi vor spune că este un gest de curaj, un gest de originalitate, pe care trebuie să-l acceptăm aşa cum este, şi să nu ne crizăm ca nişte securişti antedecembrişti când auzeau un banc cu Ceauşescu. Ei bine, am să vă spun tuturor, cât mai civilizat pot în acest moment, că MĂ CAC PE ORIGINALITATEA VOASTRĂ! Sunt lucruri în care originalitatea este binevenită, şi sunt altele în care ar fi cazul să fim conservatori. Printre situaţiile în care abordarea clasică este binevenită se numără intonarea imnului de stat (iar pentru cei care se plâng că imnul nostru este prea plângăreţ aş avea un sfat: încercaţi să-l ascultaţi cântat de o fanfară militară, nu numai varianta aia de la începutul programului TV), iar printre situaţiile în care originalitatea este bună s-ar fi numărat momentul naşterii blasfemiatorilor de mai sus, când ar fi fost recomandată, în loc de clasica palmă peste fund, o lovitură sănătoasă aplicată cu bâta de baseball peste cap. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că asta s-a şi întâmplat, de au ajuns aşa.

O obiecţie aproape de bun simţ ar fi că interpretarea imnului naţional în variantele „non-conformiste” ar putea simboliza faptul că şi cei care ascultă manele, şi cei care ascultă hip-hop, şi alte mizerii, sunt români, şi au dreptul la un imn în „limba” lor. Din nou, permiteţi-mi un act de defecaţie virtuală. Nu, domnilor, imnul naţional nu se referă la voi, scursurile societăţii, ascultători de manele. Revoluţia de la 1848 nu cred că s-a gândit la voi, aşa cum voi nu vă gândiţi niciodată la ea, iar unirea de la 1918 sigur nu a fost făcută de oameni ca voi, aşa că nu aveţi nici un drept să cereţi ca acest imn să vă reprezinte. Sunteţi echivalentul uman al marmotelor alea din „Madagascar”, care niciodată nu au făcut nimic util, care vor să se distreze toată ziua, dar care când vor da de dracu’ vor aştepta pe altul să-i salveze.

Poate par un pic ipocrit că scriu un astfel de articol la aşa de puţin timp după ce scriam că 1 Decembrie trebuie să fie o sărbătoare a tuturor. Da, trebuie să fie a tuturor, dar nu a celor care o transformă într-o troacă de porci, frecându-şi timpanele cu imnul naţional în varianta manelistică în acelaşi fel în care şi-ar freca anusul cu un steag tricolor. Totuşi, un pic de milă pentru voi am: v-aş lăsa să mai ascultaţi o manea înainte de a apăsa butonul presei hidraulice în care v-aş arunca în prealabil. Sau după, ca prohod.

În încheiere, o mică dedicaţie, derivată din imnul naţional, pentru handicapaţii descrişi mai sus. Se poate cânta în orice stil.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Gunoaiele tâmpite cum îşi bat joc de voi;
Cu bălegar în craniu, cu alcool în vine,
Şi c-o privire tâmpă ce spune: suntem boi!”

Nightlife 2.0 Romanian Edition

 Pentru concursul Bloggeri.ro..click aici si apoi votati la “I like this!”.Ganditi`va la mine ca`s sarac si as avea mare nevoie de premii.Fie`va mila!Mi`e foame!

“Conform Wikipedia.org, Nightlife este un termen colectiv pentru orice forma de divertisment(entertainment) mai popular noaptea si disponibil doar in cursul noptii(seara tarziu-dimineata devreme).Include puburi, cluburi de noapte, baruri, localuri cu muzica live, cabaret, teatre mici, cinematografe si unele restaurante specifice unei anumite zone(vezi litoralul romanesc si magnificele asezaminte ce servesc manele toata noaptea, la un mic si o carafa de vin).Nightlife-ul este mai trendy, mai provocator si mai indraznet decat distractiile de zi(observati ca nu extista “daylife”).In unele zone, precum Red-light district din Amsterdam, nightlife se refera la entertainmentul pentru adulti.
Ma rog, asta e definitia tradusa si completata de mine.nu sunt neaparat de acord cu toate punctele ei, atunci cand este vorba de Romania, pentru ca, evident, in tara noastra functioneaza alt set de reguli.Astfel, in Romania entertainmentul pentru adulti inseamna o fuga pe centura sau la vreun cuib de viespi la care ai aterizat din greseala(sau nu) impreuna cu un prieten cunoscator.Este o distractie pentru mase, preturile fiind accesibile(nu mananci in oras a doua zi, dar scapi de “demonii” de sub curea).
Tot in spatiul carpato-danubiano-pontic se intalneste un tip unic de nightlife:statul la scara, cu baietii, la bere si seminte, schimband pareri despre femei si fotbal.Aceasta activitate este una extrem de relaxanta si binevenita de cel putin 3 ori pe saptamana.Activitati adiacente statului la scara, cu baietii, sunt:mersul la cuiburile amintite mai sus(mai ales cand e ziua unuia dintre prieteni, ca face el cinste), bataile din cartier, trasul pe nas(in Romania exista 35 de mii de narcomani,ceea ce inseamna ca aceasta activitate reprezinta nightlife de lux, accesibil doar unui grup restrans de oameni alesi).
Oricine observa miscarile de grupuri de tineri, aproape rituale prin consecventa si asemanare, care se petrec vinerea si sambata, in jurul orelor 22:00-23:00 in toate orasele si ( va spun din proprie experienta) satele Romaniei(joia studenteasca intra si ea aici).Majoritatea se indreapta spre cluburile si barurile cat mai cunoscute, cat mai aglomerate si cat mai “de fita”.Evident, exista si tineri romani care se duc in locuri de bun gust, baruri, puburi etc. pentru a linge 3-4 beri la tocsou cu gasca, dar ei sunt o categorie de nisa, pe cale de disparitie, asa ca ma voi referi la tineretul “cool”, cu frezuri imbecile, cu haine colorate si pantaloni bagati in adidasi(dansii) si machiaj de prost gust, 10 lei in buzunar(de taxi, ca de bauturi n-are nevoie, saliveaza pe unu` si s-a scos de un Redbull cu whiskey), telefon de fita primit cadou pe vreo clanta si haine de doi lei inscriptionate D&G sau Louis Vuitton(falsuri grobiene), menite sa acopere pe jumatate tatele de care au tras prea multi si curul pe care si mai multi l-au povestit la prieteni (dansele).
Realitatea din cluburile romanesti e asta:
*masculii ies sa gaseasca vreo pipita rupta de foame, dar nu reusesc, pentru ca sunt prea imbecili, asa ca se baga la whiskey cu Redbull(insist pe Whiskey & Red Bull pentru ca tinde sa devina bautura nationala a Romanei) si ajung acasa rupti de beti, neintelegand nimic din seara respectiva.Personal, nu inteleg treaba cu Redbull.Ok, whiskey e intr-adevar bun, dar de ce sa-l strici cu un energizant?…probabil pentru ca nu te tin adidasii sa bei mai mult de 200 de whiskey sec sau cu gheata intr-o noapte, pentru ca te ia cu lesin, transpiratii si ajungi in perfuzii.
*femelele ies fataind din cururile ciuruite, se aseaza la bar si asteapta sa vina vreun jmecheras la ele, sa le ofere un nectar sau o vodka, sa se bataie putin la masa jmecherasului, sa il roage dimineata sa le duca acasa si, in functie de masina acestuia, sa mearga la el sa mai stea de vorba, sfarsind, invariabil, bubuite.
+ jmecherasii sunt alta categorie de masculi, scoliti si destepti, imbracati frumos, care isi dau seama ca mai bine dau 500 de mii pe 3-4 sucuri si le toarna-n vreo pipita, apoi o iau acasa si dau raul afara, decat sa dea 300 de mii pe o clanta la o nespalata de pe centura.cinste lor.
Exista, evident, exceptii.Am spus deja despre lumea care merge sa petreaca ceea ce se numeste “quality time”, cu “quality music”, “quality people” etc.Alta exceptie o reprezinta lumea care se duce la club ca sa asculte muzica, sa danseze, sa vada lume noua etc.Ideea e ca exista si in cluburi “quality people” si “quality time”.Din pacate, prea putini…
Sa vedem ce-i bine in nightlife`ul romanesc.. vara la mare e foarte bine.important e sa nu se auda Guta, sa fie lume amatoare de distractie-de obicei nu gasesti papitoi si trampe(de la “a trampa-a face troc in natura”) pe litoral, sau nu mai sunt atat de evidente lucrurile amintite mai sus, si este foarte important sa fie ieftin(cheap means more..beer).Ma refer, evident, la statiuni ca Venus, Costinesti, Saturn, Vama, 2 Mai etc., cunoscute ca statiuni pentru tineret.
Ajunge un exemplu de “Asa da”, pentru ca textul se vrea unul critic si lucrurile bune nu trebuie evidentiate decat in trecere.
In concluzie, dragilor, nightlife-ul romanesc oglindeste perfect societatea si conditia romanului, iar singura sansa de schimbare zace, evident, in viitorul visat de noi toti.mai avem mult pana cand ne vom duce in cluburi pentru ca fi “against de wave”, precum in Marea Britanie, sau pentru senzatiile psihedelice(nu ma refer la cele induse de droguri sau ciuperci) caracteristice cluburilor nemtesti sau olandeze.Oricat de frumos ar arata cluburile romanesti(cele din Constanta sunt superbe), problema nu sta in pereti, nici in tavan, ci sta in nenorocirea de oameni care populeaza tara asta, pentru ca nenorocirea ne caracterizeaza mai bine decat oricare alt cuvant.

NENOROCÍRE, nenorociri, s.f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferinţă mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ♢ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.